Abandonarea armatei naționale poloneze - Ediția nr. 48 (două bancnote și cinci timbre)
Descriere
Revista contine:
- doua bancnote: CROAȚIA-IUGOSLAVIA (OCUPAȚIE GERMANĂ) si GERMANIA (OCUPAȚIA ALIAȚILOR);
- cinci timbre: doua timbre CONFERINȚA DE LA TEHERAN si trei timbre NOUA ZEELANDĂ ÎN RĂZBOI;
Dupa invazia germana a Poloniei de la 1 septembrie 1939, a fost creata o armata nationala poloneza sub conducerea generalului Tadeusz Komorowski. Aceasta armata a fost foarte implicata in miscarea de rezistenta care se confrunta cu trupele ocupante.
La 21 septembrie, acelasi an, ofiterul german Reinhard Heydrich le-a comunicat mai multor comandanti SS din Polonia ca toti evreii aveau sa fie deportati in zone speciale, atat in orase, cat si in sate. In plus, acele ghetouri aveau sa fie inconjurate de sarma ghimpata, ziduri din caramida si pazite de gardieni inarmati.
Primul a fost creat in orasul Piotrków Trybunalski la 28 octombrie 1939. Autoritatile celui de-al Treilea Reich au confiscat proprietatile evreilor din zonele rurale, apoi i-au arestat si i-au inchis in ghetouri. Cele mai mari ghetouri au fost stabilite in Varsovia si Łódź. La sfarsitul lunii octombrie, membrii SS au inceput sa-i deporteze in ghetourile din Polonia si pe evreii care locuiau in Austria si Cehoslovacia.
Ii transportau in trenuri de calatori, unde multi dintre ei au murit. Seful sectiei Gestapoului pentru chestiuni evreiesti, Adolf Eichmann, le-a spus celor care au supravietuit calatoriei: „Nu exista apartamente, nici case. Daca le veti construi, veti avea un acoperis care sa va adaposteasca“.
La Varsovia au fost inchise toate cele 22 de intrari in ghetou, iar autoritatile germane au permis unui consiliu evreiesc, cunoscut sub denumirea de Judenrat, sa-si formeze propria politie pentru a mentine ordinea in interior. Acest organism se ocupa, de asemenea, cu organizarea cetatenilor pentru realizarea muncilor fortate cerute de nazisti. Istoricii afirma ca 100 000 de evrei au murit de foame si de boli. La Conferinta de la Wannsee din 20 ianuarie 1942, Reinhard Heydrich a prezidat o sedinta la care s-a decis implementarea imediata a Solutiei Finale.